Comunitatea Bahá'ì
din
România
”Dacă vreodată
numele lui Báhá'u'lláh sau Abdu'l
Baha vă vor cădea sub ochi, nu dați la o parte scrierile Lor.
Cercetați-Le Cărțile și lăsați cuvintele și învățăturile
Lor glorioase, aducătoare de pace creatoare de iubire, să pătrundă
în inimile voastre, așa cum au pătruns și în inima mea.”
spunea
Regina Maria a României în 1928.
În 1950, Arnold Toynbee,
nota că la acea dată, Credința Bahá'í era destul de familiară
occidentalului mediu cultivat față de evoluția mai înceată și
aparent obscură de până atunci. În anii ce au urmat, numărul
membrilor Comunității Internaționale Bahá'í a crescut fără
precedent și situația s-a schimbat semnificativ. Practic acum, nu
există nici o regiune din lume în care modelul de viață indicat
de Báhá'u'lláh
să nu fi prins rădăcini.
Credința Bahá'ì
este cea mai tânără dintre religiile independente. Bahá'íi
sunt cei ce-L urmează pe
Báhá'u'lláh
și cred că există un singur Dumnezeu,
Creatorul Universului. Țelul Credinței Bahá'í este acela
de a unifica omenirea și vorbește de unicitatea lui Dumnezeu de
unitatea religiei și a marii familii umane; deși suntem diferiți
prin caracteristicile noastre fizice și temperamentale, de cultură
și tradiție, prin gândurile și opiniile noastre, trebuie să-i
privim pe toți ca minunatele flori ce cresc împreună, în grădina
omenirii. Fiind conștienți cât de grea e această sarcină de a
construi unitatea, ar trebui să ne bucurăm de provocarea primită,
considerând că acest lucru este crucial pentru
viitorul societății omenești.
În plan individual se cultivă dezvoltarea personală. În opinia
bahá'í, ființa umană e ca ”o
mină bogată în pietre prețioase de o inestimabilă valoare”
iar aceste geme, pot fi puse în valoare numai când persoana se
întoarce către Dumnezeu. Rugăciunea zilnică și meditația
ne eliberează de modele prestructurate. Ca bahá'í,
ne
ferim de utilizarea alcoolului sau a
stupefiantelor (excepție făcând prescrierea medicală), deoarece
aceste substanțe, în cele din urmă, ne amorțesc mintea. Ne este
interzisă calomnia și bârfa fiind unele din cauzele dizunității și
modul cel mai sigur de a slăbi încrederea între oameni. Scrierile
lui Bahá'u'lláh acordă o mare importanță instituției familiei
ca temelie a societății umane. Sunt accentuate sanctitatea
căsătoriei, recunoașterea egalității dintre soți.
Conceptele bahá'í asupra vieții și vieții
după moarte, sunt în esență pozitive și țin de natura
spirituală a omului.
Fondatorul Religiei
Bahá'í:
Născut dintr-o familie nobilă ai cărui strămoși făceau
parte din marile dinastii din trecutul imperial al Persiei, refuzând
cariere guvernamentale în favoarea unei vieți plină de acțiuni
filantropice, misiunea lui Báhá'u'lláh
(1817–1892) a început într-o temniță subterană din Teheran în
aug. 1852 și s-a terminat pe malul Mediteranei, după numeroși ani
de exil plini de suferință, în Akka (în Israel). Bahá'íi
cred că Báhá'u'lláh
(Gloria lui Dumnezeu), ca cea mai recentă
Manifestare a lui Dumnezeu, pregătește umanitatea pentru
trecerea unui nou prag, care va afecta toate aspectele vieții prin
transformare morală și spirituală. În timpul vieții cu cât
suferințele Sale ajungeau la paroxism (mai mult de 40 de ani) cu
atât mai mult creștea și influența pe care El, a avut-o asupra
inimilor și minților celor atrași de iubirea și energia
spirituală pe care o descoperi în Învățăturile Sale. Mausoleul
Său, loc pe care Bahá'íi
îl consideră cel Mai Sfânt Loc de pe Pământ, se
află azi în orașul Haifa, înconjurat de minunate grădini ce aduc
faima mondială a acelor locuri. (http://www.ganbahai.org.il/en)
În România
această religie a fost cunoscută în 1926, când jurnalista bahá’í
de origine americană, Martha Root, a vizitat Bucureştiul. În
timpul primei vizite, ea a avut imensa bucurie de a fi primită de
însăși Regina Maria, căreia îi înmânează cartea ”Bahá’u’lláh
şi Era Nouă” scrisă de John E. Esslemont. Amănunte, apar în
ultimele jurnale publicate ale Reginei Maria. În următoarele
călătorii în România, Martha Root (fiind foarte cunoscută ca
una cei mai importanți esperandiști ai vremii), ține conferințe
pe diverse teme în Bucureşti. Între 1926–1936 apar diverse
articole în ziarele vremii și sunt traduse în română două din
cărțile importante bahá’í. Însăși Maiestatea Sa, scrie și
recomandă, în cuvinte pline de căldură, studiul Scrierilor
Bahá’í. (articole apărute în America și care vor fi preluate
mai departe de cele mai prestigioase ziare din întrega lume:
http://www.tkinter.smig.net/QueenMarie/BahaiFaith/index.htm).
După 1990, numărul
membrilor bahá’í români se mărește la câteva mii, apar
comunități în cele mai importante orașe și sunt traduse peste 80
de titluri de carte. Comunitatea Natională Bahá'í,
capătă statut legal fiind înscrisă la Secretariatul de Stat
pentru Culte chiar în primii ani, după '90;
acum, respectând Legea Cultelor din 2006, este inclusă printre
asociațiile religioase. Pentru cei ce doresc mai multe informații
pot vizita: http://www.bahai.org/
și http://www.bahai.org.ro/
.
” ... și viziunea
ta, să îmbrățișeze lumea ...” Respectul de care se bucură
comunitatea și proiectele sale internaționale în mediile civice,
guvernamentale, academice, în cel al Națiunilor Unite (dar mai ales
la nivel local), permit și oferă argumente pentru o examinare
detașată și serioasă de a le cunoaște Sursa din partea tuturor
celor ce cred că natura umană este fundamental spirituală și a
celor ce spun că viitorul trebuie să țină seamă de acest aspect
al realității.
Este pentru pentru prima
dată în istorie când omenirea dispune de o relatare detaliată
(verificabilă) cu privire la apariția unui sistem religios
independent și la viața Întemeietorului ei. Este deci șansa celor
care se consideră căutători, să cerceteze aceste puncte de
vedere. Scrierile lui Báhá'u'lláh
tratează un număr foarte mare de
subiecte de la probleme sociale până la probleme care afectează
adâncul sufleului omenesc iar textele originale au fost păstrate și
prezervate cu meticulozitate la Centrul Mondial Bahá'í care se află
și el la Haifa, în Israel.
...
în noi, sămânța care proiectează viitorul ... Dar
ceea ce e considerat semnificativ pentru acești ultimi ani, este
faptul că în orașe și sate, oriunde există resurse pentru acest
lucru, se încearcă construirea unor modele de viață care
combină spiritualitatea cu practica, integrând în același timp,
la nivel local, fondul cultural și cel etnic. Cum? Prin
participativitate și interacțiune. Utilizând metode științifice,
soluții noi și promovând valori spirituale. Având
un proces de acțiune, evaluare și ajustare în care comunități
locale se axează pe creșterea capacităților personale și se
bazează pe resursele inepuizabile ale minții și inimii. Folosind
consultația ca un instrument indispensabil, esențial succesului.
Este probabil unul dintre cele mai bune
răspunsuri la tulburările și criza cu care se confruntă
societatea, astăzi.
Ca bahá’í român:
Voi porni de la întrebarea perpetuă care mi se pune de peste 27 de
ani: De ce ai devenit bahá'ì?
Întrebare provocatoare și care (de cele mai multe ori) îl ascunde
de fapt pe: ”ce te-a nemulțumit?” Căci așa suntem noi
învățați, să facem schimbări drastice când ne ajunge ”cuțitul
al os”. Cu toții căutăm schimbarea din maximă revoltă sau când
ajungem mai de voie mai de nevoie, la praguri. Eu, nu eram nici la
vre-o răspântie și nici nu făceam parte, chipurile, din sufletele
migratoare (cum deseori primesc acuze). Bănuiesc că răspunsul meu
este comun cu al celor care au ales să își consacre viața unuia
sau altuia din sistemele religioase ale lumii și au făcut-o cu
maximă seriozitate, cu argumentele cele mai clare și cu certitudini
care aduc marile schimbări ale vieții. De fapt, credința și în
cazul de față această Credință, mie mi-a fost o atracție. E ca
atunci când simți că dacă nu vei merge pe acest drum și nu pe
altul, nu te vei mai înțelege cu tine, pentru că doar așa ți-au
înviat simțurile, ți-au sporit emoțiile și întâmplările și
te ști ancorat de Dumnezeu, înnobilat și tu și aproapele tău
pentru care merită să lucrezi la regenerarea omenirii. Cuvintele
mi-s mari dar nu într-atât cât sunt înlăuntrul meu, pentru că
sunt deja altfel atunci când alegând, am simțit că m-am spălat
cu ”mai viu”. Și când sufletul îmi vine în atingere cu lumea
divină întorcând pe dos toată temelia mea umană, fără a-mi
abandona trecutul și fără a-mi abjura celelalte crezuri, mă
plămădesc. Vă vorbesc despre o simplă experiență, care
înglobează bornele unei continuități de 27 de ani și despre
convingere, într-un exercițiu aducător de împlinire personală și
vibrare colectivă fără de care, sunt conștientă, n-aș putea
dăinui.
.
.
