duminică, 19 ianuarie 2020

...când mă rog ...


Când te rogi ... Îl întrebi pe Dumnezeu ce vrei de la viață? Sau îl întrebi ce vrea El de la tine?...


Când te rogi ... Îl întrebi pe Dumnezeu ce să faci? ...sau cum El, îți cere să faci ce să faci?


Când te rogi, încerci să-ți repari greșelile? Ori folosești sinceritatea ca să ierți,  greșiților tăi?





Când mă rog, încerc să ascult vocea Lui, cea de după cuvinte și stări, cea limpede în capul meu. ...Și nu să aștept încordată răspunsuri. Încerc să nu compar. Să nu  cer, ... Când mă rog încerc să-mi împart viața în mii și mii de amănunte și să le dăruiesc ... Așa, pot să dăruiesc mai multora...

Astăzi pentru mine e Sărbătoarea Suveranitate. Știu că o Serbare poate fi și încoronarea pregătirilor de Sărbătoare dintr-un an întreg, O serbare înseamnă nuanțe și profunzimi: să semnifice la fel ca întâia masă a vindecării, pentru cineva care a fost bolnav sau mai bine, ca promisiunea dragostei, în surâsul unei femei îndrăgostite.

Vreau ca începutul unei noi luni să vibreze altcum în rugăciunea-mi și ea să devină o structură, dincolo de dezordinea evenimentelor vieții mele din acest an. Și să am o singură măsură. Aceea de a iubi necondiționat. Și să înțeleg că ceea ce va precede această Serbare, este darul Lui Dumnezeu către mine. 

Între fruct și rădăcini e tot timpul arborele. La fel eu, printre rugăciuni.

.

duminică, 1 decembrie 2019

Speranță - Marta Filep Rudamas


Dame la luz que esparce tu mirada.
Dame la serenidad de una noche sin estrellas
 y la fuerza del huracan por el cual sangra la roca.
Porque quiero remontar con tus alas el vuelo,
porque tu mirada dice algo mas,
 -que toda esta trama inconclusa en mi cerebro -
y llega mas alla del esfuerzo que hacen mis pasos,
transformando mis temores... en pequenos trozos de esperanza.


***


Dă-mi lumina care îți răspândește privirea.

 Oferă-mi seninătatea unei nopți fără stele
 și puterea uraganului prin care sângerează stânca.
 Pentru că vreau să mă înalț în zbor cu aripile tale,
 pentru că privirea ta spune mult mai mult,
 - decât tot acest complot neterminat din creierul meu -
 și ajunge mult mai departe decât ar putea ajunge efortul pașilor mei
 transformând temerile mele.... în mici bucăți de speranță.



.
 

vineri, 29 noiembrie 2019

Trapped( Captiv) - David J. Henderson


Trapped


Respite me, O Lock on Idle’s Cage
That I may arise and grace the stage
Not feeble of heart, of mind, or creed
That I may author a righteous deed.

***

Captiv

O Tu, a Temniței Trândavului Încuietoare,
Suferă ca pe scena lumii să mă pot pune pe picioare
Nu lânced la inimă, crud la minte și cu credința sfiicioasă,
Ci autorul unei fapte pe care să o știu virtuoasă.

Traducere - Ligia Henderson

Fusillade at Tabriz (Răpăit de gloanțe în Tabriz) - David J. Henderson

Fusillade at Tabriz


How fretful the sound, time’s Clock tightly wound
Tick-tock, tears shed by all who abide
How grizzly the Mount, sacred stock, sacred ground
Flintlock jeers at the unjustly tried.
***

Răpăit de gloanțe în Tabriz
Zgomot infernal, al timpului Ceasornic cu cheia răsucită
Tic-tac, lacrimi revărsate de mulțimea uimită
Sfântă stirpe, sfânt pământ nuntesc, se contopesc
în plumburiu Morman
Scăpărătoarele de pușcă cu cremene rânjesc.

Traducere Ligia Henderson

duminică, 24 noiembrie 2019

Să atingă ...- David J. Henderson (Attaining... )

And should the servant ascend to even loftier heights, quit this mortal world of dust, and seek to ascend unto the celestial abode, he will then pass from this city into the City of Absolute Nothingness, that is, of dying to self and living in God”.


Bahá’u’lláh - Gems of Divine Mysteries


Attaining...


Would Self subject itself to rhyme...
To annihilating verse (in time)...
In cadence with that selfless tide,
Portent of oblivion in stride?
Could the “I” in any other trust
To spend its penny just on dust?
Aspiring It would..., to be so blessed
And thus, attain to nothingness.

***


“Și dacă servitorul s-ar ridica la încă și mai glorioase înălțimi, ar părăsi această lume muritoare a țărânei și ar căuta să se ridice
spre adăpostul celest, el ar trece atunci din acest oraș, în orașul Nimicului Absolut, ceea ce înseamnă a muri în tine pentru a trăi în Dumnezeu”.
Bahá’u’lláh - Nestemate de mistere divine


Să atingă...

Oare Sinele s-ar supune rimei...
Versului (în timp) nimicitor...
Mareea altruistă să-i ia conturul urmei,
Al uitării din mers vestitor?
Ar putea “Eul” să se încreadă în altul
Pe colb, bănuțul să i-l cheltuie cu totul?
Aspirând, ar putea, în binecuvântări țesut,
Să atingă cândva Nimicul Absolut.

Traducere: Ligia Henderson

Apparition... - David Henderson




“Say: Honesty, virtue, wisdom and a saintly character redound to the exaltation of man, while, dishonesty, ignorance, and hypocrisy lead to his abasement” Bahá’u’lláh- Words of Paradise



Imposture, a profligate, black rain,
Stares back through mist and frosted pane
Befogged by ceaseless, flagging breath;
Awaits a certain ignoble death-
Its illusion groomed by frank neglect
Its image (in truth) does not reflect.

“ Spune: Cinstea, virtutea, înțelepciunea și un caracter pios contribuie la înălțarea omului, pe când, necinstea, impostura, ignoranța și ipocrizia duc la înjosirea lui”. Bahá’u’lláh - “Cuvinte ale Paradisului”

Apariție...

Impostura, ploaie neagră și vicioasă
Mă fixează prin ceață, prin geam cu flori de gheață,
Pâclos de continua-mi suflare anevoioasă;
Și-așteaptă josnica pieire răzleață -
Iluzia ei dichisită-i de o neglijare perfectă
Imaginea ei (într-adevăr) nu reflectă.


Traducere de Ligia Henderson

DOR DE DUMNEZEU - Ady Lihațchi


                                                       

Cum poţi să nu-L iubeşti pe DUMNEZEU
Când ne-a creat din marea Sa iubire  
Cum poţi să nu îL aminteşti mereu
Când ne doreşte eternă fericire !

Căci pentru noi a creat Universul
Şi ne-a dat si puterea de a-l cuceri
Ca să-nţelegem pururea că Versul
E doar pentru-aL cunoaşte şi a-L preaslăvi.

A-nchis un soare-ntr-un atom
Si-un ocean într-o picătură
Şi s-a asigurat apoi că vom
Primi mereu învăţătură

Când eşti cuprins de vraja culorilor pastel
Pe care-o simţi în suflet , constaţi cu uimire
Că legătura strânsă ce ne-a unit cu EL
Este cea mai frumoasă poveste de iubire

E infinit, sensibil,e bun, frumos şi mare
E blând dar drept, e darnic şi n-are-asemănare
E iubitor şi tandru, e înţelept iar eu
Aş vrea să strig într-una :”Mi-e dor de DUMNEZEU”