O REALITATE VIE

Din trupul
Invizibilei realități,
Ies afluenți
Vizibil uniți 
Ce se alintă
În timpi cosmici
Prin organe,
Într-un echilibru
Organizat
De o realitate
Țipător de
        Vie.

Rodul - Rodica Patraș

 
Printre forme
Umbroase de crengi,
Pomii
Leagănă norii
Pe aripi de frunze
Cu păsări albastre.
Natura-și trăiește
Forma rodului
Fără rațiune,
Rotind timpul
Înspre veșnicia roditoare
Prin sferele coapte 
De adevăr

Planeta navigabilă de Rodica Patraș

 

Pe planeta cu apă

De mâinile Lui 

Botezată, 

Se scaldă pământenii

 În valurile vieții, 

Nu singuri, 

Cu îngerii ascunși  

În busole de corăbii.

De-atunci

Timpul plutește 

Pe apa vieții

În ceasuri navigabile. 

Veghetorul - Rodica Patraș

Pasărea abstractului

Zburase pe geamul spart

Al calculatorului

În afară,

Speriată de puterea

Atotstăpânitoare

A omului-robot

În acel deșert.

Pe  o rană cuantică,

Pasărea lăsase

Pana pansament

Din aripa - îngerului,

Veghetor în marele pustiu

Al inteligenței artificiale.

  

28.05.2026

Glimpse of Eternity (Străfulgerare a Eternității) - David J. Henderson

 

I awakened from stupor..., ...still mute, ...still poor,
In the depths of Eternity, no threshhold..., no door. 
And there I languished uncertain an uncertain time,
Left alone like an unwound clock without chime...,
Left alone to consider in the silence of space,
The coalescence of matter, the appearance of place.
Yet, still I was conscious and still quite aware
Though the Placeless, the Faceless, eluded my stare.
It was then that I cried out from where no man has trod,
"Increase my wonder and amazement at Thee, O God!"

(Quote from Bahá'u'lláh's The Call of the Divine Beloved-The Seven Valleys: The Valley of Wonderment.  Note 60:  From a Ḥadíth.)

Străfulgerare a Eternității

Mă desprind de visul din vis...
încă mut... încă pribeag
în al Eternității abis
fără ușă, fără prag.
Acolo șovăielnic lâncezesc
un timp necitit,
ca un stricat ceasornic părăsit...
Ca să simt, în tăcerea spațiului,
coalescența materiei,
ivirea locului, părăsit.
Sunt trezit și acum conștient,
dar Fără-de-Locul, Cel Fără Chip
Îmi ocolesc privirea.
Atunci, de unde nimeni n-a pus pasul,
când nici un por din mine nu mai doarme,
îmi regăsesc și-mi înalț glasul:
" Sporește-mi mirarea și uimirea față de Tine, O Doamne!"

(Citat din Chemarea Iubitului Divin al lui Bahá'u'lláh - Cele șapte văi: Valea minunării.  Nota 60:  Dintr-un Ḥadíth.)

Traducere Ligia Henderson

Când... de Rodica Munteanu

 

 

Când de Ayyám-i-Há dăruiesc cu iubire

Și pelerinajul la Haifa devine amintire

Când  mă curăț de ”ego” prin post și rugăciune

Și preamăresc pe Dumnezeu prin fapte  bune,

Când în vorbe de ”miere” despre baha'i  povestesc

Și cu stropi din oceanul Cărților Sfinte mă stropesc,

Când îmi iubesc aproapele mai mult decât pe mine

Și trăiesc în unitate, armonie, egalitate cu tine,

Când sărbătoresc cu bucurie Naw-Ruz în primăvară

Și Pământul întreg este propria-mi țară,

Atunci Pacea, în sufletul meu o să vină

Si-ntreaga omenire, va trăi într-o 

                                       Civilizație Divină. 

.

𝐂â𝐧𝐝 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐯𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐟𝐢 de Claudiu Traian Simedru

Când timpul nu va mai fi,

Bunul simț se va trezi.

Când timpul nu va mai fi, 

Oamenii vor fi ajuns la a se iubi.

Când timpul nu va mai fi,

Totul în prezent se va contopi.

Când timpul nu va mai fi,

Dragostea de tot va domni.

Când timpul nu va mai fi,

Vremurile se vor împlini.

Când timpul nu va mai fi,

Umanitatea se va desăvârși.

Când timpul nu va mai fi,

Îngeri și demoni ne vom iubi.

Când timpul nu va mai fi,

Regi și regine, cu toții unul vom fi.

Când timpul nu va mai fi,

Regalitatea va dăinui.

Când timpul nu va mai fi,

Cu Dumnezeu Infinit ne vom contopi.

Când lumea nu va mai fi, 

Dumnezeu Prezent va domni, 

timpul se va opri, 

noi în dragoste ne vom uni, 

unul vom deveni!