miercuri, 12 februarie 2020

Crezi și creezi! - Simedru Claudiu Traian



Conferă timpului valoare și îndrăznește ca să crezi,
În lucruri mari și-n bucurie, și fă să fie tot ce vezi.

Căci visul tău e profeție,
E darul de la Dumnezeu,
E calea ta, spre veșnicie,
Și doar tu poți ca să-l creezi!

Ești unic,
Nu copia pe nimeni!
Ești fiu și fiică a Dumnezeului Cel Sfânt!
Croiește-ți viața cu credință și fă să fie Raiul pe Pământ!”




.

sâmbătă, 8 februarie 2020

Prag măreț ( Mighty Threshold) - David J. Henderson


One lantern less than lights’ prevaling
Flickered in Maku’s fortress cold,
While soft effusions of matchless splendor
Impelled the reed to parchment fold-
Impelled to each outstretched horizon,
Every pulse and pause ordained
For Him Whom God Shall Manifest...
For Him His verses rained.

Prag măreț

O lampă mai prejos de a luminilor izbândă,
În frigul fortăreței Maku pâlpâi,
Când, fără de egal, efuziunea de splendoare blândă
Trestia spre îndoitul pergament o îmboldi...
Spre fiecare orizont întins o îmboldi...
Fiece ritm, fiece pauză predestinate
Celui pe care Dumnezeu Îl Va Face Cunoscut...
Pentru El versurile Lui fost-au revărsate.

 

Traducere Ligia Henderson

sâmbătă, 1 februarie 2020

Ascultă-mi pașii (Oye mis pasos) - Marta Filep Rudamas

 
Oye mis pasos,
 
Mira mi rostro en esta noche oscura

Disipa el temor que a veces me envuelve... y me paraliza.

Permite que alcance Tus pasos,

Permite que agote esta sed de contemplarte

Y dame un atardecer con el cual me confunda, en donde sea uno con con los colores del ocaso,

donde desprendido, entre en la luz de Tus misterios,

donde comprenda al final que no existe nada mas...

y que lo que me angustia no es mas que un hilo que se corta,

y que al final...
     se desvanece.



***

 
Ascultă-Mi pașii,

Priveste-Mă în această noapte întunecată

risipește teama care uneori mă înconjoară ... și mă paralizează.

Lasă-mă să ajung în urma pașilor Tăi,

Permite-Mi să epuizez setea aceasta de a-Ți contempla chipul,

Și acordă-Mi să pot uita de mine învăluit într-un apus de soare,

Și să ajung să fiu unul... întrepătruns în culorile sale târzii

unde complet detașat să pot intră în lumina misterelor Tale,

unde până la urmă să înțeleg că nu mai este nimic altceva,

Și că suferință această nu este mai mult decât un fir despicat

care până la urmă...
    se estompează.


.