Când Credința Bahá’í era proaspătă în România exista o modalitate inedită de de propovăduire; Institutul mobil. Era o mașină dotată cu literatură specifică și marcată cu sigla Bahá’í – o Cale spre Pace.
După 1992 când eu, Rodica Munteanu din Brăila, m-am declarat bahá’í Institutul a ajuns și în orașul meu și a parcat un timp pe strada Dorobanți, în fața locuinței mele unde erau cazați prietenii bahá’í (pionieri străini și membrii ai Comunității din România care propovăduiau în stradă în toate orașele țării).
Și cum Bahá’u 'llah a spus ”Dacă voi nu vă ridicați să propovăduiți, Eu voi ridica pietrele să facă asta în locul vostru”. Institutul Mobil similar cu clădirile Centrului Mondial care se află la Haifa s-au ”ridicat și au vorbit”.
Am fost căutați de doamna Comănescu (peste 60 de ani) care aștepta de-o viață să întâlnească adepți ai Credinței. De unde știa ea de la cine aflase prima ? Aici este surpriza? Mama acestei doamne fusese asistentă medicală în timpul războiului, pe front alături de Regina Maria și a continuat această muncă alături de Maiestatea Sa. Regina le vorbea ”colegelor” cu atâta pasiune despre Religia Bahá’í care era conformă principiilor ei și corespundea acestora răspunzându-i la toate întrebările. Mai apoi doamna asistentă a transmis aceste cunoștințe copiilor săi și tuturor celor care voiau să asculte.
Iată încă un semn că aderarea Reginei Maria la Credința Bahá’í a binecuvântat România.
În foto datată 2001 E dna Florica Comănescu acasă la dumneaei alături de Rodica si Samandar Roshan Zamir (SUA)
