Miles de estrellas (Mii de stele) - Marta Filep Rudamas

Miles de estrellas

Como quisiera llegar a ese momento,
Como quisiera llegar a Shiraz y ver la majestad de aquella noche
Ser uno de los que vivieron ese momento y ver el cielo lleno de luces infinitas

Y sentir que podia enfrentarme a todos y a cualquier cosa, sabiendo que „el universo mismo, se habria transformado en un punado de polvo entre mis manos....”

Si te pidiera el valor de los primeros, me otorgariais el privilegio de arder como una antorcha?

Si te pidiera la entrega total de los primeros, me otorgariais abrazar incondicionalmente las pruebas?

A todos los que pidieron luz les ofrecisteis un manto hecho de estrellas,

les disteis tus palabras,

la mansedumbre de tu ser y la oportunidad de ser una creacion nueva.

Y yo se, Punto Primordial, que en mi camino  -con pasos tan inseguros en mi momento presente!-

Si te pidiese luz.... me dariais miles de estrellas

 (dame, te suplico, el valor de merecerlas)



Mii de stele
Cum mi-aș dori să ajung în clipa aceea,
Cum aș vrea să ajung în Shiraz și să văd măreția acelei nopți
Să fiu unul dintre cei care au trăit acel moment și să vezi cerul plin de lumini infinite
Și să simt că aș putea înfrunta toată lumea și-n orice situație “știind că universul în sine, s-ar  transforma într-un pumn de tărână, în mâinile mele….”
 
Dacă ți-aș cere curajul primilor veniți la tine, mi-ai acorda privilegiul de a arde ca o torță?
Dacă ți-aș cere dăruirea totală a primilor ajunși la tine, mi-ai acorda îmbrățișarea necondiționată a tuturor încercărilor?
Tuturor celor care au cerut lumină le-ai oferit o mantie țesută cu stele,
Le-ai dat cuvintele Tale,
blândețea ființei Tale și oportunitatea de a fi o creație nouă.
Și știu, Punct Primordial, că pe cărărea mea - atât de nesigură în clipă de față!
Dacă  ți-aș cere lumină, mi-ai dărui cu miile...  stele.

(Dă-mi, te rog, curajul de a le merita)
.

Povestea frumuseții - Ivone Scărlătescu

În basmele persane ale copilăriei, era o poveste, ”Povestea frumuseții”. Povestea imposibilei iubiri dintre o privighetoare care se îndrăgostește de un trandafir.


Cântecul ei este o permanentă căutare, este ”cântecul veșnicului îndrăgostit”. În ardoarea-i, privighetoarea cea mică și fără pretenții își dorește să se alăture trandafirului, care prin natura lui deosebită, nu-i putea și nu-i va putea răspunde.

E metafora căutătorului care tinde să reunească spiritul cu trupul. Sau omenescul, bietul de el cu ceea ce reușește să înțelege el, prin Creator.
 
”La început a fost absența și dorința” ne spune o celebră poezie sacră dintr-un vechi manuscris medieval. La început a fost nevoia și impulsul primar. Aceasta este matricea existenței. Din această cauză apatia este grea la fel ca și stagnarea. Din acest motiv avansul semnificativ pe un drum ales, este singura posibilitate de a fii viu cu adevărat.


În poveste, cântecul privighetorii devine etern și plin de speranță și de aceea, în cultura orientală, mica pasăre e cunoscută ca ”privighetoarea Paradisului”.


Din cauza acestei povești, cu încetul, am început să-mi imaginez Raiul - ca o pura matrice a frumuseții, ca o mare grădină a căutărilor și a căutătorilor. Și acolo noi, care noi? Noi oarecare... oferind trandafiri, dintr-o atât de mare grămadă încât nici nu ne-am mai vedea, oferind încontinuu, îndemnați de cântecul privighetorii Paradisului.


- Raiul?


- Noi, vrăjiți de cântecul privighetorii Paradisului!


”O, VOI CARE AVEȚI MINȚI SĂ ÎNȚELEGEȚI ȘI URECHI SĂ AUZIȚI!


Prima chemare a Celui Preaiubit este aceasta: o, mistică privighetoare! Nu-ți face cuib decât în grădina de trandafiri a spiritului. ...” (Cuvinte tainice -Bahá’u’lláh)

.

Un Tânăr - Rodica Munteanu

O aripă de suflet
mi-a mângâiat tâmpla albită de ani
și mi-a șoptit:
- ”Sunt aici! Sunt cu tine...”
Un Tânăr frumos
elegant
luminos
mi-a răcorit inima
însetată de Dumnezeu
de iubire
și mi-a șoptit:
 - ”Sunt aici! Sunt cu tine...”

Am văzut portretul
pe Bab
și am strigat:
”Ele aici! E aici! E cu mine!”