Oye mis pasos,
Disipa el temor que a veces me envuelve... y me paraliza.
Permite que alcance Tus pasos,
Permite que agote esta sed de contemplarte
Y dame un atardecer con el cual me confunda, en donde sea uno con con los colores del ocaso,
donde desprendido, entre en la luz de Tus misterios,
donde comprenda al final que no existe nada mas...
y que lo que me angustia no es mas que un hilo que se corta,
y que al final...
se desvanece.
***
Ascultă-Mi pașii,
Priveste-Mă în această noapte întunecată
risipește teama care uneori mă înconjoară ... și mă
paralizează.
Lasă-mă să ajung în urma pașilor Tăi,
Permite-Mi să epuizez setea aceasta de a-Ți contempla
chipul,
Și acordă-Mi să pot uita de mine învăluit într-un apus
de soare,
Și să ajung să fiu unul... întrepătruns în culorile
sale târzii
unde complet detașat să pot intră în lumina misterelor
Tale,
unde până la urmă să înțeleg că nu mai este nimic
altceva,
Și că suferință această nu este mai mult decât un fir
despicat
care până la urmă...
se
estompează.
.
Foarte frumos! Ceva greu de pus in cuvinte!
RăspundețiȘtergere