And should the servant ascend to even loftier heights, quit this mortal world of dust, and seek to ascend unto the celestial abode, he will then pass from this city into the City of Absolute Nothingness, that is, of dying to self and living in God”.
Bahá’u’lláh - Gems of Divine Mysteries
Attaining...
Would Self subject itself to rhyme...
To annihilating verse (in time)...
In cadence with that selfless tide,
Portent of oblivion in stride?
Could the “I” in any other trust
To spend its penny just on dust?Aspiring It would..., to be so blessed
And thus, attain to nothingness.
***
“Și dacă servitorul s-ar ridica la încă și mai glorioase înălțimi, ar părăsi această lume muritoare a țărânei și ar căuta să se ridice
spre adăpostul celest, el ar trece atunci din acest oraș, în orașul Nimicului Absolut, ceea ce înseamnă a muri în tine pentru a trăi în Dumnezeu”.
Bahá’u’lláh - Nestemate de mistere divine
Să atingă...
Oare Sinele s-ar supune rimei...
Versului (în timp) nimicitor...
Mareea altruistă să-i ia conturul urmei,
Al uitării din mers vestitor?
Ar putea “Eul” să se încreadă în altul
Pe colb, bănuțul să i-l cheltuie cu totul?
Aspirând, ar putea, în binecuvântări țesut,
Să atingă cândva Nimicul Absolut.
Traducere: Ligia Henderson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu