Doar Anis - Ligia Henderson

“Acest tânăr (...) va suferi martiriul împreună cu Mine. Pe el îl voi alege sa împartă cu Mine coroana sa.” Báb

Cum ar fi fost de Te-aș fi întâlnit?
Doamne, de să Te văd s-ar fi putut
Inima mea Te-ar fi recunoscut
Cu văzul ei neîmpăienjenit?

În exaltarea ei s-ar fi umplut
De chipul Tău cel neasemuit
Și în lumina-I s-ar fi primenit
Urmându-Te apoi neabătut?

Din prea multa iubire-ar fi-ndrăznit
Înfruntând  clipa în care piere
Pe veci cu Tine să se fi unit?

Să Te îmbrățișeze prin durere,
Prin moartea pe care-ați dănțuit
Prin fumul care s-a făcut tăcere.


.

Wafted - David James Henderson

Astray we were, even scattered
Like all sand upon all shores
Athirst we were, all hope shattered,
Awaiting word that His Word pours
Then came the rush of crystal water
Its Qaim promise, His promise kept,
From Primal Point that celestial attar
Through Ali wafted, from Ali wept.
    ***

Înmiresmări
Departe eram...chiar împrăștiați
Doar fire de nisip pe țărmuri
Goi de speranță, triști și însetați
Tânjind după Cuvântul Tău prin vremuri
Când apa de cristal a năvălit
Prin Punctul Cel Dintâi, celest attar,
Qaimul a promis și-a-nfăptuit
Prin Ali-nmiresmări din plâns amar.
 Traducere Ligia Henderson

Fierbere - Ivone Scărlătescu

”Tu ști bine secretele inimii mele” Báb

 
cât de frumos curg cuvintele în mine
amestecate
și cele alungate,
și cele văduvite,
și cele de rouă sacră ...

și câtă creație amestecă ele
învolburându-mă,
și cât mă găsesc de eretică, 
în mine însămi ...
ca un solz
lucitor,
încastrat în umbra mea
dureros,
din cohortă de umbre ce ne acoperă.

.

Abdicarea - Ivone Scărlătescu

”Dumnezeu, care citește în toate inimile, știe până unde viețile noastre sunt împlinirea cuvintelor noastre." ( Abdu'l Baha)

 
De ieri, am abdicat de la domnia lui ”Eu”! m-am întors spre mine însămi și am văzut că imaginea mea era ”doar  a unui dulap plin de mărfuri”.

Mi-am zis:

”- Aceste acumulări prăfuite au fost întotdeauna bine zăvorâte în dulapul numit ”sine”. Bine păzite de mine. Unii le văd ca pe  ”neprețuite comori” dar sunt doar balast inutil. Toată strânsura îmi demonstrează cât de mult mi-a plăcut să posed! Dar și cât timp îmi ia  să le știu, să le enumăr să le amintesc celorlați...”


Azi e o zi grea căci este închinată pregătirilor. Și n-o pot face altfel decât reluându-mi vechea mea meserie, aceea de semănător. Și primul lucru la care m-am gândit a fost să-mi cunosc și să-mi controlez sămânța. De la un timp, folosesc sămânță divină. Și nu pentru că sunt sigură că  hambarul e plin sau pentru că am siguranța că o astfel de semănătură e total fertilă ci pentru că știu   c u m   va germina ea. 


De demult, pe mai departe, aveam tot felul de griji. Asta de demult. Am făcut între timp multe exerciții de ne-îngrijorare așa că mă pot ține în frâu. Surprinzător dar începe să meargă. Nu pot zice că e ușor. Ca oricare altul, vreau să fiu la înălțime. Să mă vadă ceilalți cum și cât sunt la înălțime. Să mă vadă ei, dacă se poate de undeva din urma-mi. Dar îngrijorarea m-ar arde inutil. Așadar nu mă voi mai plânge. 

 

- Oamenii nu se pot lăsa cuceriți de cuvintele mele de la început oricâte variante de rețete aș folosi, oricâtă inspirație aș avea ... Totul e să nu-i constrâng.

- Nu mă voi grăbi să arunc cu vorbe. Vorbele multe sunt predici frumoase, stufoase. Nu mă voi stoarce de entuziasm folosind frazele cu multă dibăcie, cu abilitate, cu zgomot, cu gesturi teatrale.  Vorbele mele ar putea să se îmbrace cu sens. Sens nou și înțeles hrănitor. Fiecăruia altfel. 

- Unul dintre cele mai grele lucruri de zis,
 atunci când le ai de zis,  este a înțelege despre necesitatea sacrificiului. Sacrificiul, este durerea  care sculptează în înțelegerea noastră. E o rafinare și nu trebuie înțeles ca amputare sau o uscare. Nu ar trebui să ne afecteze ca o cangrenă în personalitatea noastră ci ca și cum asistăm la o prospecțiune pentru descoperirea  în maiadâncul nostru, a unui alt mugure.

- Și dacă nu simt neliniștea unei emoții puternice nici n-ar trebui să mă gândesc să intru în inima cuiva. Nici nu am cum să folosesc instrumentele contabilului, ... ale istoricului ... ale criticului... ale prietenului fățarnic ... ale pescuitorului înfometat de oameni...  Pentru că centrul ființei unui om este antifonat să stea departe de tot ce e nevrednic. Și nevrednice sunt orice alte mijloace ce nu au  forma unui miracol.


Cel mai important e cum mă raportez eu la starea ogorului interior al celor din jurul meu. Cum voi putea ca prin respect infinit să-i ajut să-și îndeplinească menirea, aceea de câmpie a libertății. Și în același timp să le ofer fidelă o  oglindă a Soarelui Adevărului!


Și acum, doar adăpostul înserării mă desparte de ultima etapă. Înainte de o binecuvântată odihnă, obligatoriu, mi-am înnodat o rugă proprie:

”- Ah Doamne! Cu recunoștință înțeleg că tu ești Cel care ai readus această nouă Primăvară Divină. De aceea o știu, semințele vor germina. De aceea, de mâine chiar, odată cu îngemănatul zorilor, eu ca umil servitor al tău, voi putea porni la drum. 

Îmi pun ca bagaj unic, grăuntele meu de credință. Voi avea încercarea de a merge înainte neabătut. Voi merge în lung și-n lat. N-o să răscolesc ci doar o să presar. Tandru. Una cu încă una! Zi după zi. An de an.”

- Așa îmi voi înșirui eu recoltele! Întru gloria Ta!

. 

...ți s-ar duce iarna din tine ... Ivone Scărlătescu

”Spune: Dumnezeu este cu adevărat Ziditorul tuturor lucrurilor. El dă întărire din belșug oricui dorește.” (Báb)

Nu simți uneori că sufletul tău e greu de purtat? 
E pentru că ai obosit de comorile pe care le-ai strâns și care acum te înghesuie și te îngreunează. 

Și dacă ești conștient de asta nu constați că este o slaba ameliorare a situației, doar s-o ști?

E nevoie de deblocare! Uneori, deblocare cu securea. Căci e nevoie de atâta loc până la nivelul în care inima să știe să se întoarcă înapoi și să înceapă să ardă cu o flacără porfirie... și măcar câteva alte respirări de tine, s-o poată lua pe poteci diferite.

.

Pelerinaj - Ligia Henderson

“Martiriul e fericirea supremă”

rugându-mă prin Bàb la Dumnezeu

acest gând s-a desprins din Mausoleu

și s-a-nălțat deasupra-i ca o stemă

e-o arcă stacojie nu-i birumă

cea pe a cărei punte sunt și eu

“Martiriul e fericirea supremă”

gândul acesta nu este al meu

beatitudinea este extremă

dar cât de greu de dus e-acest trofeu

văzduhul tot devine rozaceu

cum nor cu nor se țese-această temă

“Martiriul e fericirea supremă”

Search at Sunrise - David Henderson

”...the appearance of the Báb was the early light of the true morn, whereas the manifestation of the Blessed Beauty, Bahá’u’lláh, was the shining forth of the sun ..." - Abdu'l-Bahá

O toil of vapor, cloud bestrewn,

What sky my foil of thought has hewn!

Upon thy face blue seas are kept

By searching eyes which sorely wept.

The stain of that, refrains of this

Betide the mane of Morning's kiss. 

                                     ***

Scrutarea Răsăritului

”...apariția lui Báb a fost  cea dintâi lumină a adevăratei dimineți, pe când manifestarea Frumuseții Binecuvântate, Bahá’u’lláh, a fost strălucirea soarelui...”  - Abdu'l-Bahá

O, trudă a aburului, împrăștiere de nori,

Bolta floretei gândurilor mele cioplitori!

Pe chipul tău albastrele mări sunt păstrate

De ochii scrutători ai lacrimii sărate.

Pata de-atunci, cântarea de-acum este ...

Coama sărutului Dimineții se ivește.

(traducere Ligia Henderson) 

                                                              ****

Cărare - Marta Filep Rudamas

Cărare

Cautând un motiv, ți-am găsit brusc fața,
fără să știu că această întâlnire mă va duce în locuri, în momente, țesute în ani și ani de lupte tăcute, care pentru unii au devenit perpetue.
Cautând un motiv, am găsit fața ta zidită, izolată în aparență,  ahh... dar vocea ta răsuna în vocile miilor,
și ce stupoare ... ce lașitate în ochii celor care nu ți-au putut înțelege mesajul.

Căutam un motiv de a fi, de a crea, de a ști, de a ajunge,
de a putea  transforma fără sânge, fără atâția morți ... acele locuri din copilăria mea care, ca si niște fantome, se întorceau în fiecare noapte, în fiecare zori ...

și te-am găsit.

ca o briza, ca un flaut, ca un meteor ...
anunțând evenimente și mai uimitoare,
provocări care vor rupe tot ceea ce era stabilit și care vor duce la transformare a ceea ce se cunoștea pana in acel timp în lume.

Da, te-am găsit, poarta, alinare, cărare ...
Sper că nu mă voi rătaci, sper să nu ma tem și că pașii mei sa nu șovăie, -cu toate incercările care or sa vina- pe măsură ce urmez razele luminii tale.



Sendero

Buscando un motivo me encontre de repente con tu rostro,
sin saber que ese encuentro me llevaria a lugares, a momentos, entretejidos en anos y anos de luchas calladas, que para unos se convirtieron perpetuas.
Buscando un motivo encontre tu rostro amurallado, aislado en apariencia, ah... pero tu voz resonaba en las voces de miles,
y que estupor... que cobardia en los ojos de aquellos que no pudieron entender tu mensaje.

Buscaba un motivo de ser, de crear, de conocer, de llegar,
de transformar sin sangre, sin tantos muertos... aquellos lugares de mi infancia que, como fantasmas, regresaban cada noche, cada madrugada...
y te encontre a ti.
como una brisa, como una flauta, como un meteoro...
anunciando hechos aun mas asombrosos,
desafios que romperian con todo lo establecido y transformarian lo que hasta ese momento era conocido en el mundo.
Si, te encontre, puerta, alivio, sendero...
ojala que no me pierda, ojala que no tema, y que mis pasos no vacilen, -aunque lluevan las pruebas-  al seguir la estela de tu luz.

.

Darie - Ana Askar

  

Nu eu sunt minunat,

Ci forțele care acționează asupra mea!

Eu doar le ascult.

... în noi, sămânța care proiectează viitorul ... Ivone Scărlătescu

Comunitatea Bahá'ì din România

    

”Dacă vreodată numele lui Báhá'u'lláh sau Abdu'l Baha vă vor cădea sub ochi, nu dați la o parte scrierile Lor. Cercetați-Le Cărțile și lăsați cuvintele și învățăturile Lor glorioase, aducătoare de pace creatoare de iubire, să pătrundă în inimile voastre, așa cum au pătruns și în inima mea.” spunea Regina Maria a României în 1928.

În 1950, Arnold Toynbee, nota că la acea dată, Credința Bahá'í era destul de familiară occidentalului mediu cultivat față de evoluția mai înceată și aparent obscură de până atunci. În anii ce au urmat, numărul membrilor Comunității Internaționale Bahá'í a crescut fără precedent și situația s-a schimbat semnificativ. Practic acum, nu există nici o regiune din lume în care modelul de viață indicat de Báhá'u'lláh să nu fi prins rădăcini.

Credința Bahá'ì este cea mai tânără dintre religiile independente. Bahá'íi sunt cei ce-L urmează pe Báhá'u'lláh și cred că există un singur Dumnezeu, Creatorul Universului. Țelul Credinței Bahá'í este acela de a unifica omenirea și vorbește de unicitatea lui Dumnezeu de unitatea religiei și a marii familii umane; deși suntem diferiți prin caracteristicile noastre fizice și temperamentale, de cultură și tradiție, prin gândurile și opiniile noastre, trebuie să-i privim pe toți ca minunatele flori ce cresc împreună, în grădina omenirii. Fiind conștienți cât de grea e această sarcină de a construi unitatea, ar trebui să ne bucurăm de provocarea primită, considerând că acest lucru este crucial pentru viitorul societății omenești.

În plan individual se cultivă dezvoltarea personală. În opinia bahá'í, ființa umană e ca ”o mină bogată în pietre prețioase de o inestimabilă valoare” iar aceste geme, pot fi puse în valoare numai când persoana se întoarce către Dumnezeu. Rugăciunea zilnică și meditația ne eliberează de modele prestructurate. Ca bahá'í, ne ferim de utilizarea alcoolului sau a stupefiantelor (excepție făcând prescrierea medicală), deoarece aceste substanțe, în cele din urmă, ne amorțesc mintea. Ne este interzisă calomnia și bârfa fiind unele din cauzele dizunității și modul cel mai sigur de a slăbi încrederea între oameni. Scrierile lui Bahá'u'lláh acordă o mare importanță instituției familiei ca temelie a societății umane. Sunt accentuate sanctitatea căsătoriei, recunoașterea egalității dintre soți. Conceptele bahá'í asupra vieții și vieții după moarte, sunt în esență pozitive și țin de natura spirituală a omului.

Fondatorul Religiei Bahá'í: Născut dintr-o familie nobilă ai cărui strămoși făceau parte din marile dinastii din trecutul imperial al Persiei, refuzând cariere guvernamentale în favoarea unei vieți plină de acțiuni filantropice, misiunea lui Báhá'u'lláh (1817–1892) a început într-o temniță subterană din Teheran în aug. 1852 și s-a terminat pe malul Mediteranei, după numeroși ani de exil plini de suferință, în Akka (în Israel). Bahá'íi cred că Báhá'u'lláh (Gloria lui Dumnezeu), ca cea mai recentă Manifestare a lui Dumnezeu, pregătește umanitatea pentru trecerea unui nou prag, care va afecta toate aspectele vieții prin transformare morală și spirituală. În timpul vieții cu cât suferințele Sale ajungeau la paroxism (mai mult de 40 de ani) cu atât mai mult creștea și influența pe care El, a avut-o asupra inimilor și minților celor atrași de iubirea și energia spirituală pe care o descoperi în Învățăturile Sale. Mausoleul Său, loc pe care Bahá'íi îl consideră cel Mai Sfânt Loc de pe Pământ, se află azi în orașul Haifa, înconjurat de minunate grădini ce aduc faima mondială a acelor locuri. (http://www.ganbahai.org.il/en)

În România această religie a fost cunoscută în 1926, când jurnalista bahá’í de origine americană, Martha Root, a vizitat Bucureştiul. În timpul primei vizite, ea a avut imensa bucurie de a fi primită de însăși Regina Maria, căreia îi înmânează cartea ”Bahá’u’lláh şi Era Nouă” scrisă de John E. Esslemont. Amănunte, apar în ultimele jurnale publicate ale Reginei Maria. În următoarele călătorii în România, Martha Root (fiind foarte cunoscută ca una cei mai importanți esperandiști ai vremii), ține conferințe pe diverse teme în Bucureşti. Între 1926–1936 apar diverse articole în ziarele vremii și sunt traduse în română două din cărțile importante bahá’í. Însăși Maiestatea Sa, scrie și recomandă, în cuvinte pline de căldură, studiul Scrierilor Bahá’í. (articole apărute în America și care vor fi preluate mai departe de cele mai prestigioase ziare din întrega lume: http://www.tkinter.smig.net/QueenMarie/BahaiFaith/index.htm).

După 1990, numărul membrilor bahá’í români se mărește la câteva mii, apar comunități în cele mai importante orașe și sunt traduse peste 80 de titluri de carte. Comunitatea Natională Bahá'í, capătă statut legal fiind înscrisă la Secretariatul de Stat pentru Culte chiar în primii ani, după '90; acum, respectând Legea Cultelor din 2006, este inclusă printre asociațiile religioase. Pentru cei ce doresc mai multe informații pot vizita: http://www.bahai.org/ și http://www.bahai.org.ro/ .

” ... și viziunea ta, să îmbrățișeze lumea ...” Respectul de care se bucură comunitatea și proiectele sale internaționale în mediile civice, guvernamentale, academice, în cel al Națiunilor Unite (dar mai ales la nivel local), permit și oferă argumente pentru o examinare detașată și serioasă de a le cunoaște Sursa din partea tuturor celor ce cred că natura umană este fundamental spirituală și a celor ce spun că viitorul trebuie să țină seamă de acest aspect al realității.

Este pentru pentru prima dată în istorie când omenirea dispune de o relatare detaliată (verificabilă) cu privire la apariția unui sistem religios independent și la viața Întemeietorului ei. Este deci șansa celor care se consideră căutători, să cerceteze aceste puncte de vedere. Scrierile lui Báhá'u'lláh tratează un număr foarte mare de subiecte de la probleme sociale până la probleme care afectează adâncul sufleului omenesc iar textele originale au fost păstrate și prezervate cu meticulozitate la Centrul Mondial Bahá'í care se află și el la Haifa, în Israel.

... în noi, sămânța care proiectează viitorul ... Dar ceea ce e considerat semnificativ pentru acești ultimi ani, este faptul că în orașe și sate, oriunde există resurse pentru acest lucru, se încearcă construirea unor modele de viață care combină spiritualitatea cu practica, integrând în același timp, la nivel local, fondul cultural și cel etnic. Cum? Prin participativitate și interacțiune. Utilizând metode științifice, soluții noi și promovând valori spirituale. Având un proces de acțiune, evaluare și ajustare în care comunități locale se axează pe creșterea capacităților personale și se bazează pe resursele inepuizabile ale minții și inimii. Folosind consultația ca un instrument indispensabil, esențial succesului. Este probabil unul dintre cele mai bune răspunsuri la tulburările și criza cu care se confruntă societatea, astăzi.

Ca bahá’í român: Voi porni de la întrebarea perpetuă care mi se pune de peste 27 de ani: De ce ai devenit bahá'ì? Întrebare provocatoare și care (de cele mai multe ori) îl ascunde de fapt pe: ”ce te-a nemulțumit?” Căci așa suntem noi învățați, să facem schimbări drastice când ne ajunge ”cuțitul al os”. Cu toții căutăm schimbarea din maximă revoltă sau când ajungem mai de voie mai de nevoie, la praguri. Eu, nu eram nici la vre-o răspântie și nici nu făceam parte, chipurile, din sufletele migratoare (cum deseori primesc acuze). Bănuiesc că răspunsul meu este comun cu al celor care au ales să își consacre viața unuia sau altuia din sistemele religioase ale lumii și au făcut-o cu maximă seriozitate, cu argumentele cele mai clare și cu certitudini care aduc marile schimbări ale vieții. De fapt, credința și în cazul de față această Credință, mie mi-a fost o atracție. E ca atunci când simți că dacă nu vei merge pe acest drum și nu pe altul, nu te vei mai înțelege cu tine, pentru că doar așa ți-au înviat simțurile, ți-au sporit emoțiile și întâmplările și te ști ancorat de Dumnezeu, înnobilat și tu și aproapele tău pentru care merită să lucrezi la regenerarea omenirii. Cuvintele mi-s mari dar nu într-atât cât sunt înlăuntrul meu, pentru că sunt deja altfel atunci când alegând, am simțit că m-am spălat cu ”mai viu”. Și când sufletul îmi vine în atingere cu lumea divină întorcând pe dos toată temelia mea umană, fără a-mi abandona trecutul și fără a-mi abjura celelalte crezuri, mă plămădesc. Vă vorbesc despre o simplă experiență, care înglobează bornele unei continuități de 27 de ani și despre convingere, într-un exercițiu aducător de împlinire personală și vibrare colectivă fără de care, sunt conștientă, n-aș putea dăinui.

.

.

Statornicie în Legământ - Ligia Henderson

”Iubirea Mea, e fortăreața Mea!” (Bahá’u’lláh)

Urlând, năpraznica furtună de nisip

de Fortăreața Prietenului se izbește.

Bocește sfințenia făr’ de trup, făr’ de chip,

din cugetul comun, care nu se clintește.

Iubirea, rând pe rând, ne întinde paharul.

Nici nisip, nici furtună nu-i încalcă hotarul.

    ***


Steadfastness in the Covenant
”My love is My fortress ...” (Bahá’u’lláh)

Howling, the insidious sandstorm

Torments the Fortress of the Friend
Targets the sacredness without form
In our thought that doesn't  bend.
Love portions each of us its wine
No sand, no storm can etch its line.








.

Pentru totdeauna - Rodica Patraș

Energia-i dată soarelui de-atom...

El Báb ne-animă sufletul

Cu-n suflu spiritual

Din noua Revelație

Dar ca să-ajungi la Ea

E-n Biblie amintită

Ca trecere printr-o anume Ușă

A celor credincioși, în viitor.

De acum, fiind

Eu știu și pentru totdeauna

Că ușa cea îngustă 

Este Bab, chiar El!

* Bab - în limba persană înseamnă ”Ușă” 

Bicentenar Báb - Rodica Munteanu

Acum, când noi bahá’íi sărbătorim cei două sute

Ani, de când un soare răsărit-a pe redute

Acum putem vorbi din nou de Pace și Iubire

De primăvară nouă ce se-așterne peste fire.

Prin Báb - Tatăl ceresc deschis-a Poarta

Prin care a intrat lumina ce ne-ncunună soarta

Chiar dacă mult a suferit El, Báb a-nvins,

Că va veni un alt Profet, El, a prezis.

Cu Báb s-angemănat și altă stea, Profetul

Bahá’u’lláh, El Cel promis ne-a dat decretul

Cu prețul multor suferințe și-a umplut menirea

Cu credință și dor și eu i-am cunoscut și acceptat venirea.

Prin fapte și comportament Abdul Baha ne-a demonstrat.

Ce-nseamnă cu Pace-n suflet să fii Om adevărat.

Acum din Scrierile lor Sfinte, l-am re-aflat pe Dumnezeu

Pe drumul spre reînvierea lumii, am pornit și eu.

Ca ei aș vrea să fiu. Dar cum să procedez?

Să caut zilnic buruiana ego-ului, s-o scot, să mă creez

Mă rog, citesc lectură sfântă, meditez, aproapele-mi iubesc.

Cultiv virtuți umane, slujesc Creatorul și despre el vorbesc.

Și libertatea care-nseamnă să respect legea divină,

Și pacea cea dorită-n suflet o să vină

Iar noi, bahaii prin Profet îndrumați de Dumnezeu.

Vom uni Pământul și altruiști vom fi mereu.

.

RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE - Ana Askar

Lumina coboară încet pe pământ,

Muzica îngerilor adie blând,

Încă o zi cu Tine în gând:

Mulțumesc, Doamne, că ești și că sînt!

SENIN - Ana Askar

Frunză verde, floare albastră,

Dulce-i rugăciunea noastră,

De vin îngeri la fereastră!

Îngerii ne înconjoară,

Gândurile noastre zboară

Către cerul înstelat,

Unde Domnu-i Împărat.

.

Destin - Ana Askar

Destin


Ne-a fost dat să ne naștem

Într-un labirint cu porțile închise

Nu ca să ne sfâșie leii,

Ci ca să ridicăm fruntea și

Să găsim scăparea în cer!





.

Paradis și Infern - Ana Askar

Binele și răul coexistă în lume.

Cu cât sunt mai mulți cei care fac bine,

Cu atât mai puțin întuneric rămâne.

Toate descoperirile freamătă în așteptare.

Muzica lumilor se-aude dincolo de zare.

Jocul de dragoste al cuvintelor ce se vor înțelese

Este fără cusur.

Doar vârsta vorbirii noastre

Ne-mpiedică să le vorbim.

Dorul l-a așteptat dintotdeauna pe Eminescu,

Să-l doară-n piept, să fie scris.

Lumina este completă.

Din scoică, perla sufletului o contemplă

Ca printr-un ochi întredeschis.

Crainicii Aurorei - Victor Țarină

Nici un glonte

Nu Ți-a lovit fața

Ai murit cu zâmbetul pe buze

Contopit prin sutele de gloanțe

Cu iubitul tău discipol

El stătea prins în sfori

Cu obrazul lipit de pieptul Tău

Mulțimea urcase în copaci

Așteptând un miracol

Miracolul s-a împlinit

După prima rafală de gloanțe

A regimentului

S-au rupt doar firele

De care ați atârnat

Furia sutelor de soldați

V-a doborât pe amândoi

La a doua încercare

Dacă n-ai fi murit atunci

Ar mai fi crezut în Tine

Miile de suflete suferinde?

Trupurile voastre

Odihnesc azi într-o grădină

De trandafiri

Ce luminează tot globul. 

. 

Ruga oaselor noastre - Victor Țarină

Crainicii Aurorei au venit
Și s-au înveșnicit
Dar răsăritul soarelui nu e departe
Ne mai despart încă măștile sufletelor
Ne deosebesc culorile trupului
Dar în ungherele cele mai întunecate
Încep sa pulseze lumini.

Mă înfior la auzul Numelui Tău
Iată-mă în mantia purpurie
Calc sigur peste pulberea
Celor ce s-au jertfit

Calc sigur pe umerii
Celor îngropați în trecut

Nimic nu poate fi mai înălțător
Decât ruga oaselor noastre
Decât fericirea de a fi împreună
Albind. 

. 

Vestitorul Celei Mai Mari Lumini - Gianina Pandrea ( The Herald of the Greatest Light )

Vestitorul Celei Mai Mari Lumini a venit!

Fiind un inel la degetul Celui

Pe care Dumnezeu Îl revelează,

Perfecţiunea maximă se dezvăluie,

Cerul se despică,

Pământul se leapădă de povara sa,

Munţii se preschimbă în ţărână,

Locaşul sfânt este curăţit,

Iar Cel Dintâi Cuvânt al lui Dumnezeu

Dezvăluie întreaga cunoaştere,

Energiile creatoare sunt eliberate.

Oferind laude Dumnului Său,

Anunţă un alt mesager divin,

Luceafărul de zi al Universului,

O zi urmată de altă zi mai luminoasă,

O zi care nu va fi niciodată

Urmată de altă noapte.

Slava Domnului,

Părintele veacului ce va să fie,

Dorinţa tuturor neamurilor.

Ziua Judecăţii, Ziua lui Dumnezeu a venit,

Ziua în care omenirea

Stă în faţa Domnului Lumii

Revelându-le Slava Lui nemărginită,

Cu o literă le conferă

O nouă viaţă fără de sfârşit,

Determinându-i să se ridice,

Toate popoarele pământului,

Cu speranţă, vor veni la El,

Să intre în Paradisul Credinţei Sale.

***

 

The Herald of the Greatest Light 

has come,

Being a ring on the finger of The One

Whom God shall make manifest

Absolute perfection is being unveiled

The sky is parting,

The earth exhales its burden.

Mountains turn to dust,

The holy sanctuary is purified,

And the First Word of God

Unveils all the knowledge.

Creative energies are freed,

Offering praise to the Lord,

Announcing another divine Messenger,

The day star of the Universe,

A day followed by another more luminous day,

A day that will never be followed by night.

The Glory of God,

The Father of the century to come

The desire of all the peoples.

The Day of Judgement, the Day of God has come.

The Day in which mankind stand before the Lord of the World

Who reveals to them His unending glory,

And with one letter confers upon them

A new, eternal life,

Urging them to rise.

Full of hope, all the peoples of the world

will come to Him,

To enter the Paradise of His Faith.

.

Cel Promis - Gianina Pandrea ( The Promised One)

Eu sunt Punctul Cel Dintâi,

Domnul tuturor celor văzute şi al celor nevăzute,

Cel Promis al tuturor timpurilor.

Într-o noapte cerurile şi pământul

Au fost luminate de o nouă Lumină

Ce a strălucit peste întreaga creaţie.

O zi orânduită a fi lampa mântuirii

Către locuitorii cetăţilor numelor.

Prin revelaţia Sa omenirea

A trecut într-o nouă etapă de dezvoltare spirituală.

Temelia necredinţei a fost zguduită,

Idolii superstiţiei au fost sfărâmaţi,

Mireasma apropierii de Dumnezeu

A fost făcută să adie peste toţi.

Strălucind peste aceleaşi înălţimi de slavă

Asemenea valurilor mării,

Asemenea florilor grădinii Tale

Uniţi şi în armonie

Toate sufletele înviorate

Merg pe calea cea dreaptă.

***

 

The Promised One

I am the Primal Point

The Lord of the seen and the unseen

The Promised One of all times.

One night the skies and the earth

Were illumined by a new Light

That shone over the entire creation.

A day, ordained to be the lamp of redemption

For all the inhabitants of the citadel of names.

Through His Revelation

Mankind stepped into a new Phase of spiritual development.

The foundation of disbelief was shaken,

The idols of superstition were smashed,

The fragrance of God’s nearness 

Was made to blow over all.

Shining over the same heights of glory 

Like the waves of the sea,

Like the flowers of your garden

United and in harmony 

All the revived souls

Walk on the right path.

 

.