sunt mii de lungi milenii
Cineva,
m-a modelat în lut
și din lut am fost așa cum a vrut El.
Apoi,
Un Altul
m-a sculptat în lemn,
dar într-o zi,
am văzut cu disperare crescândă cariile.
În sclavie fiind eu, ele mi-au ros ultimul cerc al mândriei.
Următorul, Pietrarul
m-a dăltuit crucificându-mă
Și de 2 000 de ani
nemișcat sunt
ca cea mai dură stâncă de piatră
într-un sacrificiu etern!
Cu ultimul, de curând
de vreo sută cinzeci de ani încoace
m-am călătorit la o Poartă!
Trecându-i pragul, mi-a fost dăruită
Cheia,
a cărei atingere doar
deschide nenumărate suflete omenești.
Așa se face
că acum
m-am transformat,
în sfârșit
în statuie de aur.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu