Mă reconstruiesc zilnic,
Pe baza zilelor trecute.
Mă redefinesc zilnic,
În baza dorințelor avute.
Pe zi ce trece sunt tot mai conștient,
Că nu pot să trăiesc, trăind absent.
Nu vreau să mai rămân vreodată repetent,
Să mai repet o viață, că iar n-am fost atent.
De astăzi înainte, de mâine înapoi, renunț la timpul linie,
La a trăi în doi.
Dualitate dragă,
Eu mă dezleg de tine, înțelegând că-i timpul să fiu în toate tot,
Dar tu ești acea care, mă rupe iar în două, mă duce iar în temeri, mă face-un dobitoc.
M-am chinuit o viață, dorind să fug de tine,
N-am înțeles mesajul, cum că în toate ești,
Că diferența este în felul cum privești.
Dualitate dragă,
Te-mbrățisez din suflet, înțelegând că-i timpul ca eu să nu mai fiu, ca să îmbrac întregul cu sufletul meu viu,
Și să-i dau vieții viață, ca apa din pustiu.
.
