https://news.bahai.org/story/1685/
https://bahai.org.ro
Hoy quiero decirte que te veo
Quiero cantarte una canción en silencio
Donde te reconozcas, donde sepas que mis brazos continúan abiertos…
Buscándote, sintiéndote,
dibujando tu silueta en cada ocaso de colores infinitos.
Quiero decirte que escucho tu voz
Que escucho ese arrullo de tu última mañana en aquella prisión
Que veo tu mirada, sosteniendo miles y miles de rostros llenos de esperanza
Y escucho tus palabras, sí, tus palabras alentando a toda una generación sedienta de sentido…
Te veo, te siento,
Deja que mis pasos alcancen tu sendero.
***
Astăzi vreau să-ți spun că te văd
Vreau să-ți cânt un cântec în tăcere
Unde să te regăsești, unde să știi că brațele mele sunt încă deschise...
Căutându-te, simțindu-te,
desenându-ți silueta în fiecare apus de culori infinite.
Vreau să-ți spun că îți aud vocea
Că aud cântecul de leagăn din ultima ta dimineață în închisoarea aceea
Că văd privirea ta, conținând mii și mii de fețe pline de speranță
Și aud cuvintele tale, da, cuvintele tale încurajând o întreagă generație căutând sensul de a fi
Te văd
te simt
Lasă pașii mei să îți întâlnească calea.
Traducere: Marta Filep Rudamas
#OurStoryIsOne
Ați rămas privindu-ne
Din ferestrele memoriilor,
La chipurile celor rămași,
Ei văzând și
Simțind
Ca aripile voastre
Le ocroteau
Stările de existență baha'i
Pe un tărâm interior.
Un cuib intim
De lumină albă diferită
Vă adăpostea sufletele,
Era vis sau aievea când,
Pentru ultima oară
Pe voi cele zece
V-am zărit
Printre rulourile vieții
Coborâte pentru voi,
Nemaiputând
Să treceți din cer
Prin ușile
Caselor voastre
Lângă familii...
.
#OurStoryIsOne
În onoarea acelor femei care și-au pierdut viața promovând egalitatea dintre bărbați și femei.
Doar câteva cuvinte:
“În anul 1983, 10 femei de 17 și 20 de ani au murit acum 40 de ani în Persia (Iran) pentru principiul egalității dintre bărbați și femei, executate deoarece promovau calitățile echității, onestității și dreptății. După 40 de ani încă femeile caută dreptate, caută o cale să poată fi lăsate să se dezvolte, să progreseze la fel de mult ca și bărbatul. De ce dacă sunt femei nu sunt lăsate să își dezvolte calitățile?
De ce calitățile unui bărbat: de onestitate, dreptate, curaj, sinceritate nu sunt văzute la fel și la o femeie. De ce onestitatea nu este la fel și pentru bărbați și pentru femei? Acea calitate a onestității oare strălucește diferit sau ele sunt date de Dumnezeu și strălucesc la fel? Calitatea este în noi și ea va lumina atâta timp cât noi folosim acea calitate în relația dintre noi oamenii. Nu contează că ne naștem în Vest sau în Est sau ca suntem dintr-o țară din Uniunea Europeană sau dintr-o țara din Asia sau America.
Toți suntem la fel: oameni. Unici prin felul nostru de a fi, prin caracter și comportament. Toți la fel, toți radiem iubirea divina ce strălucește în fiecare ființa umană. De ajuns cu diferențele care ne-au făcut să ne separăm unii de alții. Pace în sufletele voastre. Pace în inimile voastre. Pace în gândurile voastre. Pace.
Haideți să fim oameni. Toți avem nevoie de iubire, înțelegere, dreptate, credință în Dumnezeu. Lăsați femeile să ajute omenirea să progreseze. Fără ele, omenirea nu poate progresa. Eliberați femeile de agresiune, tiranie, de nedreptate. Eliberați femeile acum!
Așa să ne ajute Dumnezeu.”
.
#OurStoryIsOne
Camera-i rece,
Doar eu sunt foc și gheață
Lucidă,
Fără tristețe,
Fără vaiet.
Îndoiala? Nu, nu e îndoială!
Neliniște? Nu, nu e neliniște!
Atunci ce mă scurmă famelic, alimentându-mi durerea?
Oare certitudinea poate să doară în așa hal?
Oare cuvintele rugăciunii pot arde?
Căci încrederea picură în fiecare rană,
în fiecare vânătaie,
în fiecare pumn primit în burtă,
în fiecare batjocură.
E doar putregaiul cenușiu al frământării pentru tovarășele mele!
Dintre aceste ziduri, ochii mei cernesc
Și închisoarea, și santinelele, și turnurile
Și orașul, și piața aceea unde se înalță deja spânzurătorile.
Și ... disperarea celor dragi.
În celulă,
Doar zâmbetele fețelor tumefiate leagă tăcerile dintre noi,
Ochii noștri își transmit încontinuu: ”Să nu ne frângă aripile, să nu ne frângă,
... să nu ne înfrângă ...
Universul mi se uită pe fereastră
Niciodată sătul.
Pâlpâie zorii,
Aici, nimeni nu doarme
Nici stelele,
Nici chinurile,
Nici misterele.
Sufletele ni s-au adunat în ochi, picurând preaplinul.
Mă cuprind zorii! Albi!
Peste turbații mei călăi,
Cufundați în noaptea inimii,
Bulboane de emoții,
Sparg labirintul uitării,
Și-un val de iubire ne inundă.
Așa apar germenii biruinței!
Prevăd; călătoria noastră începe c-o moarte.
Peste podul de timp, vă văd!
Voi, pretutindeni.
Pretutindeni...
.
Încerci să-mi spui
Că ai pierdut
Noțiunea timpului?
Ești un suflet întreg
Creat nobil,
Trăind neliniar deși,
Exiști în clipa aceasta
În timpul Meu
Transcendental și sacru.
De ce te-ai ascuns
Supărat pe destin?
Revino în frumusețea ta
Pe care o ai
În această clipă!
Pe alt drum al timpului
Nu o vei găsi,
Ea, s-a retras în El
Unde nu există trecut,
Despre trecut
Numai de bine!
Acolo rămân fapte,
Idei și gânduri
Neînțelese de mintea umană,
Dar cei aleși
Le vor înțelege
Când vor trece
Prin Poartă...
.
Număr de la unu
la doisprezece
pas cu pas,
înaintăm,
sub cupola unui nou Mesajul de Ridvan
pas cu pas,
adunăm oameni,
pas cu pas
adunăm bucurii,
pas cu pas
adunăm rugăciuni și gânduri
gânduri ca niște rădăcini:
Bahá’u’lláh este lângă noi
mereu,
pas cu pas.
El vede câtă pace am acumulat
câtă pace avem de înapoiat,
și simte
dacă am ajuns în Grădina Paradisului
după cum noi percepem Miresmele Divine
și știe
dacă suntem împliniți
prin dragostele noastre,
puse la loc de cinste
pe harta cerului,
a pământului
și a sufletului!
.